Cupcakes cu fructe de pădure simple ca bună ziua

Tu ce faci când te afli într-o situaţie disperată şi fără soluţie, care nu depinde de tine, dar în schimb te afectează direct? Intri în panică? Te enervezi? Te simţi neajutorat(ă)? Iţi vine să bei ceva? Îţi calculezi pierderile? Te încăpăţânezi să găseşti o soluţie? Iţi imaginezi scenarii? Te resemnezi? Râzi? Eu le fac pe toate. Dar la urmă râd, pentru că e singurul lucru cu care te mai poţi recompensa cu adevărat pentru a nu-ţi pierde energia şi pentru a putea merge mai departe. Ultima săptămână a fost parcă desprinsă dintr-o comedie cu Charlie Chaplin, în care fiecare gest şi situaţie dă naştere unui lanţ întreg de evenimente comice care pot continua la nesfârşit, ca într-un joc de domino. Doar că în timp ce râzi în hohote, ţi-e oarecum milă de soarta injustă şi nefericită a protagonistului care a ajuns acolo din pur ghinion. În filmul meu mut din ultimele zile, toate s-au întâmplat din cauza unui vulcan cam jucăuş, cel al cărui nume nu îl rostim (pentru că pur şi simplu nu putem). Dacă ăsta nu e un motiv de râs, nu ştiu ce e... În final, cred că important este să te revezi pe tine în situaţia trăită şi să încerci să îţi dai seama dacă ai fi putut face ceva pentru a o schimba. Dacă ai fi putut face ceva, vei ţine cont de asta data viitoare. Dacă nu, zâmbeşti şi mergi mai departe şi te bucuri că nu a fost mai rău. Sau faci o prăjitură...

Cineva anonim îmi lăsase un comentariu în care îmi spunea că reţetele pe care le postez par sofisticate şi greu de realizat. Asta mi-a amintit de un citat care îmi place mult: „Nu faptul că lucrurile sunt dificile ne împiedică să îndrăznim, ci faptul că nu îndrăznim le face să pară dificile”. Deştept băiat Seneca ăsta, chiar dacă puţin cam stoic pentru gustul meu. Nimic nu e prea dificil şi sofisticat dacă ai răbdare, ai cu ce, ştii unde vrei să ajungi, şi cum. Când vine vorba de gătit, partea cea mai complicată este pregătirea ingredientelor. După ce le-ai înşirat frumos pe masă, totul începe să decurgă lin, conform planului. E important să nu uiţi obiectivul final, să gândeşti acţiunea în termeni de paşi mărunţi, etapă cu etapă, şi să te distrezi făcând. Recomandat pentru rezultate optime: o companie plăcută, o muzică allegro appassionato şi un pahar de vin bun, din cel nedătător de dureri de cap.

Cupcakes cu fructe de pădure simple ca bună ziua

Ingrediente

Blat

220g făină

½ lgţ* praf de copt

½ lgţ bicarbonat de sodiu

¼ lgţ sare

½ lgţ scorţişoară

2 ouă mari

200 g zahăr pudră

100 g unt topit şi răcit

150 ml lapte

½ lgţ esenţă de vanilie

250g fructe de pădure (mure, zmeură, afine etc. Se poate înlocui cu vişine sau orice alt fruct, teoretic)

*'lgţ'-ul este prescurtarea pentru unitatea de măsură 'linguriţă', utilizată cu precădere în jargonul brioşiştilor şi pietrarilor din zona câmpenească a Văii Gârboului, situată la vest de Cluj.

Decor

250 ml frişcă

Câteva fructe

Preparare

Preîncălziţi cuptorul şi pregătiţi formele. Eu folosesc forme de silicon mai nou. Sunt mai practice că nu trebuie unse.

Aluatul se face simplu şi rapid. Amestecaţi făina cu praful de copt, bicarbonatul, sarea şi scorţişoara. În alt vas, bateţi ouăle cu zahărul, apoi adăugaţi şi untul topit şi vanilia, până se transformă într-o compoziţie cremoasă. Combinaţi cele două, după care adaugaţi treptat laptele şi gata aluatul. Prima oară când am făcut cupcakes cu fructe de pădure, am amestecat fructele direct în aluat. E o variantă. Însă combinaţia de albastru închis de la afine şi aluatul galben, a devenit o chestie verzuie care aducea mai degrabă a brânză cu mucegai decât a desert (chit că la gust erau la fel). Deci am schimbat strategia de data asta, şi am turnat alatul în forme până la 1/3 din înălţimea formei, apoi am adăugat un strat de fructe, apoi iar aluat, şi apoi iar fructe. Le-am ţinut la cuptior cam 40 min. La sfârşit se ornează cu un moţ de frişcă şi cu o măslină de cireaşă de pe tort, adică o zmeură.

Aşa arătau înainte, mari şi mici toată lumea la cuptor :)

Simpatice rău astea mici mici

Cam aşa arată în final

Şi închei pauza mea de desert şi de poveşti, cu un cântec care pentru mine înseamnă mai mult decât o sută de texte şi speech-uri motivaţionale. Have fun!