Un Tiramisù care te ridică instantaneu

De multe ori m-am întrebat dacă faptul că urmezi o reţetă scrisă de altcineva şi postezi rezultatul şi fotografiile de rigoare se cheamă că plagiezi.Teoretic nu, dacă menţionezi sursa. Dar oare fac asta toţi bloggerii culinari? Nu. Si oare înseamnă că plagiază, dacă nu menţionează de unde s-au inspirat? Cred că nu. Reţetele sunt ca şi poeziile din folclor. Transmise din generaţie în generaţie, se mai alterează puţin pe ici pe colo, păstrându-şi esenţa dar inevitabil, nu şi forma. Aceeaşi reţetă realizată de două persoane diferite, va avea cu siguranţă rezultate diferite de fiecare dată. Gustul, forma, servirea, întreaga atmosferă care însoţeşte mâncarea şi decorul, dau în final o notă personală reţetei şi o fac unică. Ca să nu mai vorbim de fotografii, care exceptând situaţiile în care sunt furate pur şi simplu de la alţii, spun cel mai mult despre autenticitatea reţetei şi stilul personal al bucătarului. Să luăm exemplul unei reţete foarte populare de desert: Tiramisu (din italiană tiramisù= ridică-mă). Dacă veţi încerca vreodată să aflaţi adevărata şi originala reţetă a lui Tiramisu ăsta ridicător, veţi descoperi o mie de versiuni ale ‘reţetei originale’, o mie de versiuni ale poveştii reţetei şi cel puţin încă o mie de variante ale fiecărei versiuni. Poate exagerez puţin (mai mult). Dar dacă vă plictisiţi vreodată foarte tare şi vreţi să aflaţi adevărul din spatele unei prăjituri controversate (care este!), vă recomand să începeţi de aici.

Intre timp, ca să trecem la acţiune, vă propun să considerăm reţeta lui Cristian aka Bucătar Maniac reţeta clasică de Tiramisu (cu albuşurile de ou încorporate în cremă), iar această reţetă pe care v-o descriu aici, o deviaţie, inspirată din site-ul meu preferat, Joy of Baking.

Ingrediente
2 pachete pişcoturi Savoiardi
250 ml cafea tare (espresso)
100 ml cherry
250 ml lapte
250 g mascarpone
100 g zahăr
35 g făină
2 linguriţe esenţă de vanilie
60 g unt
6 gălbenuşuri de ou
1 lingură cacao pudră

Preparare

Se pun la fiert 200 ml lapte cu 60 g zahăr. Separat, se bat gălbenuşurile cu 40 g zahăr până devin cremă. Se adaugă încet făina, apoi restul de 50 ml de lapte. Când laptele a fiert, se adaugă compoziţia de ouă şi se amestecă încontinuu, pentru a rămâne omogen. Se fierbe cca 5 min, până se îngroaşă. Se adaugă la sfârşit 50 ml de cherry, esenţa de vanilie şi untul tăiat bucăţele. E recomandat să strecuraţi crema într-un vas curat, pentru că se întâmplă des să se prindă făina pe fundul vasului în care a fiert.  Se lasă crema la răcit în frigider cel puţin 2h.

Intre timp se pregăteşte un vas potrivit, ideal este să fie de lăţimea pişcoturilor ca să rămână prăjitura cât mai compactă. Mie îmi place să folosesc un vas de sticlă, pentru că arată foarte apetisant straturile cu cremă. Se vor pune 8-10 pişcoturi pe un rând. Se prepară o cafea tare, cca 250 ml care se amestecă cu 50 ml de cherry după ce s-a răcit.

Când crema s-a răcit bine, se amestecă cu brânza mascarpone bătută în prealabil pentru a avea consistenţă pufoasă. Incepe operaţiunea înmuierea pişcoturilor şi înşiruirea straturilor. Eu m-am oprit la al treilea strat, dar depinde şi de înălţimea vasului pe care îl aveţi. Pişcoturile se înmoaie unul câte unul, doar pe jumătate, pentru că altfel devin prea moi. Se pun alternativ, un strat de pişcoturi şi unul de cremă. Se decorează cu cacao pudră din belşug.

E a treia oară când fac reţeta asta şi parcă tot nu m-am plictisit de Tiramisu. Aşa că mă interesează prea puţin care e reţeta originală şi care nu, dacă a apărut în Treviso sau în Siena, dacă e tiramisù sau tiramesù. Buon appetito!

Queen of puddings

Atunci când prepar ceva nou, îmi place întotdeauna să descopăr pe lângă gust şi savoare, povestea din spatele unei reţete. Nu toate mâncărurile au neapărat o poveste spectaculoasă care le stă la origine, dar cu siguranţă au o poveste pe care o ştii tu, dacă încerci să asociezi amintiri şi senzaţii cu gustul nou pe care îl experimentezi. De ceva vreme îmi propusesem să prepar un desert tradiţional englezesc, cu scopul clar de a-mi demonstra că cel puţin deserturile englezeşti (dacă nu bucătăria englezească) pot fi savuroase şi delicioase. Eram curioasă să fac o budincă de la mama ei, pentru că în cele câteva zile pe care le-am petrecut în UK până acum, nu avusesem ocazia să mă familiarizez cu tradiţia lor culinară (atât de controversată). Cineva spunea că pentru a mânca bine în Anglia, trebuie să iei micul dejun de trei ori pe zi. Well, ramâne de văzut.

Răsfoind una din minunatele cărţi de deserturi ale Marthei Day, mi-a rămas privirea pe un desert pe cât de good looking, pe atât de simplu şi banal ca ingrediente. Queen of puddings pare la prima vedere un desert al săracilor, însă combinaţia de ingrediente e atât de savuroasă încât nu poţi nega că uneori cele mai bune lucruri sunt cele mai simple. Si chiar dacă nu are o poveste spectaculoasă la origine, mie personal mi-a amintit de povestea lui Rémi, baietelul din Singur pe lume. Mi-a rămas mereu întipărit în minte pasajul în care Rémi ajunge acasă şi descoperă că mama lui făcuse rost de două ouă şi îi cocea un aluat dulce simplu din ouă, puţinul zahăr pe care îl mai avea şi făină. Era tot ce avea ea mai bun şi era pentru el. Cel mai extraordinar lucru care i se putea întampla.

Ingrediente:

100 g firimituri de pâine

600 ml lapte

4 ouă

coaja de la o lămâie

5 linguri de zahăr

Dulceaţă (sau după preferinţe sos de caramel sau sos de ciocolată)

Preparare:

Se încinge cuptorul la 180° şi se pregăteşte vasul în care se va ţine la cuptor. Un vas de ceramică mai înalt este ideal.

Se amestecă firimiturile cu coaja de lămâine şi trei linguri de zahăr.

Se pune laptele la fiert. Când a dat în primul clocot se ia de pe foc şi se amestecă cu pâinea.

Se separă albuşul de gălbenuş la trei din cele patru ouă. Se amestecă în mixer cele trei gălbenuşuri cu oul întreg până devine spumos. Se încorporează în cealaltă compoziţie.

Se toarnă compoziţia în vas şi se lasă cam 20 min să stea afară înainte de coacere. Apoi se bagă la cuptor şi se tot ţine vreo 50 min.

Când e aproape rumenită budinca, se bat albuşurile până devin spumă (să stea ţeapănă pe lingură). Apoi se adaugă şi restul de zahăr şi se mai bat puţin.

Se scoate budinca din cuptor, se întinde un strat de dulceaţă şi apoi  se adaugă spuma de ou.

Se mai ţine cam 10 min în cuptor până spuma devine bezea şi se rumeneşte puţin. Atenţie totuşi să nu se ardă.

P.S. Reţetă garantată marca K.I.S.S. (Keep it short and simple).

Welcome 2011!

Incerc să îmi amintesc când a fost ultima oară când m-am simţit atât de odihnită şi de optimistă la început de an. E o întrebare retorică evident, pentru că nu reuşesc să îmi amintesc de nicio culoare când a fost asta. După un an mai agitat ca niciodată, m-am retras în carapace pentru a-mi petrece sfârşitul de decembrie departe de prietenii şi apropiaţii mei. Regret că nu am petrecut timp de sărbători cu oameni la care ţin foarte mult, însă cei care mă cunosc ştiu că am fost cu gândul la ei. Trebuie totuşi să recunosc că nimic nu se compară cu o săptămână petrecută în linişte de sărbatori, cu mama. Ei trebuie să îi mulţumesc pentru reîncărcarea deplină a bateriilor.

Am încercat să mă ţin departe de orice planuri de acţiune măreţe şi de liste de „to do”. Am făcut doar nişte prăjiturele când chiar mă ardeau mânuţele şi nu mai aveam stare (ca să nu vorbesc de raţa cu arome şi glazură de caramel...), m-am întâlnit cu câţiva prieteni dragi de care îmi era foarte dor, am citit şi m-am uitat la filme, iar în rest am lenevit la greu şi am stat în pijama. Nu am vrut să mă gândesc prea mult nici la 2010, să disec toate lucrurile care s-au întâmplat, pentru că altfel nu mai îmi rămânea mult timp de odihnă. Simt doar că sunt mulţumită de alegerile pe care le-am făcut, cred că a meritat munca şi oboseala şi agitaţia, iar tot ce sper în continuare este doar să fiu săntătoasă şi consecventă în ceea ce-mi propun să fac. Restul va veni de la sine şi ştiu că va fi bine. Voi încerca să am mai multă încredere în ceea ce ştiu, pentru că a fi prea perfecţionist nu e întotdeauna un lucru bun (pentru ceilalţi), şi după cum probabil aţi ghicit, voi reîncepe să postez săptămânal ceva dulce cu dichis...

Acesta a fost cadoul meu de Crăciun pentru câţiva prieteni şi cunoscuţi. Reţeta e aceeaşi ca şi anul trecut.

Iar acesta este tortul Pădurea Neagră care ne-a îndulcit primele ore ale noului an.

Ingrediente:

Blat

180 g făină

300 g zahăr pudră

125 g ciocolată neagră

8 ouă

1 cană de lapte

1 linguriţă esenţă de rom

1 linguriţă esenţă de vanilie

Decor

2 borcane de compot de cireşe

100 ml cireşată

500 ml frişcă

100 g ciocolată pentru decor

1 lingură cacao

Preparare:

Cu o seară înainte să vă apucaţi de marea operaţiune, scoateţi cireşele din compot, îndepărtaţi-le sâmburii (dacă au) şi lăsaţi-le peste noapte în cireşată. A doua zi le scurgeţi, iar cireşata o amestecaţi cu zeama de la compot.

Incingeţi cuptorul la 180° şi pregătiţi o formă de copt rotundă pe care o tapetaţi cu hârtie de copt.

Separaţi gălbenuşurile de albuşuri, şi bateţi apoi în mixer galbenuşurile cu zahărul până devin spumoase. In the meantime, pentru că ştiu că sunteţi multitasking, topiţi ciocolata în bain marie, după care o încorporaţi în compoziţia de ouă cu zahăr. Adăugaţi apoi esenţa de vanilie şi rom, şi puţin lapte, în cazul în care compoziţia e prea consistentă. Continuaţi să adăugaţi făina în care aţi pus şi praful de copt până la omogenizare şi mai turnaţi lapte, până obţineţi o consistenţă de cake. Umpleţi forma şi ţineţi în jur de 40-50 de minute la cuptor. Blatul ar trebui să crească destul de mult, pentru a putea fi tăiat in 3 părţi egale.

După ce s-a răcit, orice blat trebuie tranşat. Pe ăsta îl tranşăm în trei :) Foile trebuie însiropate, dar se însiropează pe rând.

Pentru decor, pregătiţi frişca bătută bine să stea ţeapănă, cireşele ameţite de alcool scurse şi uscate pe un şervet, şi ciocolata pentru decor. Eu am făcut singură aceste ace de ciocolată. Am întins ciocolată topită pe un blat de bucătărie, şi apoi, după ce s-a răcit, am ras-o cu un fel de şpaclu, de-au ieşit fâşiile rebele cum le vedeţi. Dacă aveţi timp şi chef de joacă, găsiţi tot felul de idei năstruşnice aici.

Si începeţi operaţiunea decor. Prima foaie: însiropată, înfrişcată, încireşată. A doua foaie: însiropată, înfrişcată, încireşată. A treia foaie: acu i-acu :) Trebuie să îmbrăcaţi tot tortul în frişcă, apoi să ornaţi cu cioco de jur imprejur, şi dacă vreţi, puteţi să ornaţi şi deasupra cu nişte moaţe de frişcă. Eu am mai ţinut şi nişte cireşe de decor şi am prăfuit din loc în loc cu cacao, că dă bine, uşor fancy ca de Revelion ;) Un An Nou fericit şi multă sănătate tuturor! World peace! :)