marți, 16 martie 2010

Un duo chocolate cheesecake intre iluzie si realitate

În lumea mea perfectă nu există „8 Martie“ ziua internaţională a Femeii, scris cu majusculă. În lumea mea perfectă există femei şi bărbaţi, scris cu litere de dimensiuni egale. Aşa a fost mereu. De când s-a inventat scrisul… În lumea mea perfectă, toţi oamenii au fost egali dintotdeauna, şi de aceea anul 1910 e un an ca oricare altul, cuvântul ‘suffragette’ nu există în dicţionar, iar Clara Zetkin e doar numele unei socialiste de origine germană. El are o idee despre cum arată lumea asta:

În lumea mea perfectă, Mihaela Rădulescu nu ar scrie niciodată un articol intitulat Instrucţiuni de utilizare a femeii, şi ar recunoaşte din prima această fotografie spunând cu subânţeles: ‘I see you.’

Poate că lumea mea e plină de vise, de iluzii, de reţete care uneori ies minunat şi alteori nu. Cu siguranţă e o lume departe de a fi perfectă, dar este lumea în care magia funcţionează atunci când ai nevoie, doar pentru că nu ai renunţat să crezi în ea. Şi va funcţiona, atâta timp cât vei continua să crezi şi să fii stăpână pe alegerile tale. De 8 Martie îmi doresc ca măcar o dată, să nu citesc articole superficiale şi neconstructive, pro şi contra femeilor, a feminismului sau a in/existenţei sau in/utilităţii acestei zile. Îmi doresc în schimb să citesc despre magie, alegeri sau gânduri ale acelor femei care într-un moment sau altul au făcut diferenţa, în lume sau în viaţa cuiva. 

Începutul de primăvară de anul ăsta mi-a fost adus brusc, de un soare mare, rotund, auriu şi dezinhibat, care mi-a amintit de explozia de culori şi de căldură pe care am imortalizat-o anul trecut în cel mai frumos câmp de maci şi grâu văzut vreodată. În consecinţă, acest desert-ikebana pe care l-am realizat zilele trecute, se inspiră din natura autohtonă, şi il dedic celor două femei care au făcut toată diferenţa în viaţa mea: mama şi bunica :) Promit să refac reţeta când mă întorc acasă ;)


Ingrediente

Blat
225 g biscuiţi digestivi fărâmiţaţi
2-3 linguri de zahăr pudră
65 g unt topit

Compoziţie
200 g ciocolată neagră
200 g ciocolată albă
700 g brânză de vaci (fină, nu granulată)
125 g cream cheese
175 g zahăr
3 ouă mari

Decor
250 g fructe de pădure
1 d (dram) de imaginaţie
Preparare
Porniţi cuptorul şi îl preîncălziţi, ca să vă scăpaţi de o grijă. Tapetaţi cu hârtie de copt o formă rotundă de prăjituri, eu am una de silicon foarte practică, diametru de cca 30 cm şi înălţime de 7 cm.

Apoi se fărâmiţează biscuiţii, se amestecă cu zahărul şi untul topit. Se aşează în formă, se tasează bine şi se azvârle la rece cca 30 min.

Într-un vas, se amestecă ouăle cu brânza de vaci, cu cream cheese (habar n-am să traduc!), apoi se adaugă zahărul şi se mai amestecă până devine o compoziţie cremoasă. Se împarte fix în două.

În bain-marie, se topeşte ciocolata neagră (cioco1), şi se amestecă cu jumătate din compoziţia anterioară de brânză. Se repetă operaţiunea (cioco2) de data asta cu ciocolata albă.

Peste blatul de biscuiţi gata răcit, vărsaţi compoziţia cioco1, iar deasupra, cu atenţie compoziţia cioco2. E important să vărsaţi încet a doua compoziţie, astfel încât să se împrăştie cât mai uniform (şi să se vadă bine cele două straturi diferite la sfârşit). Se lasă cca 50 de minute la cuptor, la o temperatură de 160˚C.

După ce s-a răcit, decoraţi cheesecake-ul cu fructe de pădure, şi mai aruncaţi în glumă nişte zahăr pudră sau ciocolată rasă peste dânsul (eu nu m-am mai complicat). Et le voila. De super gustibus non est disputandum, acvila non capit musca, supercalifragilisticexpialidocious! ;)


marți, 2 martie 2010

Prajitura cu pere, portocale si amintiri

V-aţi întrebat vreodată care e diferenţa dintre a găti din pasiune şi a găti din obligaţie? Pe mine mă duce cu gândul la diferenţa dintre a face dragoste şi a face sex. Pasiunea te face să te bucuri şi să trăieşti fiecare gest, să îţi aminteşti şi să retrăieşti fiecare senzaţie, să te inunzi de gusturi, mirosuri şi imagini care te copleşesc şi te fac să te simţi viu. Cu obligaţia e mai simplu: avem nevoi, avem datorii, nu avem timp. Ţac pac. Am urât dintotdeauna să gătesc pentru că trebuie. Nu prea agreez nici ideea de „Hai să facem ceva cu ce găsim prin frigider”. Îmi plac listele de cumpărături şi piaţa de fructe şi legume într-o sâmbătă dimineaţa. Îmi place să aleg fructele unul câte unul, şi apoi să îmi reamintesc imaginea tarabelor şi a oamenilor din piaţă după-masa când le decojesc roată, dintr-o tăietură de cuţit, cu emoţie să nu se rupă.
Am făcut o prajitură nouă, cu pere şi portocale şi cacao. Contrar aşteptărilor şi semnelor însorite de primăvară, prăjitura asta m-a dus cu gândul la toamnă. Poate şi pentru că ultima oară când am gătit ceva cu pere era toamnă, şi inevitabil mi-am adus aminte de căsuţa mea luminoasă şi de bucătăria mea dragă cu vedere spre pădure. Revenind, e o reţetă light, ultra uşor de preparat, şi e perfectă dimineaţa, lângă o ceaşcă de cafea fierbinte sau o cană cu lapte cald.
Ingrediente:

Blat
175g unt
175g zahăr
3 ouă bătute
200g făină
½ pliculeţ praf de copt
25g cacao
coaja de la o portocală
2 linguri de suc de portocale
6 pere mici, decojite şi tăiate în două

Decor
zahăr pudră
fulgi de ciocolată sau ciocolată rasă
coajă de portocale
Preparare
Se porneşte cuptorul cca 10 minute la temperatură maximă, apoi se reglează la o temperatura medie (180˚).

Într-un vas, se bate untul cu zahărul, până devine o compoziţie cremoasă. Separat, într-un bol, se bat ouăle [ca la omletă adică :)]. In compoziţia iniţială de unt şi zahăr, se adaugă alternativ câte o lingură de făină (în care adăugaţi şi praful de copt) şi de ouă, până terminaţi cele două ingrediente (cantitatea din reţetă, nu din casă), iar compoziţia devine omogenă. Se adaugă cacaua, coaja şi sucul de portocale, apoi se varsă totul într-o formă de copt (orice formă ar avea!).

Fiecare bucată de pară se taie în feliuţe subţiri, şi se aşează la mică distanţă una de alta. Ideal ar fi să obţineţi tot o formă de pară, deci să nu faceţi ca mine, că prea le-am îndesat în aluat, şi au rămas în interior :). Se aşează deci perele în cerc, şi se bagă la cuptor cca 30-35 de minute, la temperatura medie de 180˚.

Forma ca forma, dar gustul e demenţial. Combinaţia de pere, cacao şi aromă de unt e una reuşită, trust me!
                           
Iar cine recunoaşte dialogul, va aprecia probabil şi frumoasa melodie. Bon appétit!

„What's that like? What's it taste like? Describe it like Hemingway.
Well, it tastes like a pear. You don't know what a pear tastes like?
I don't know what a pear tastes like to you.
Sweet, juicy, soft on your tongue, grainy like a sugary sand that dissolves in your mouth. How's that?
It's perfect.”