Un Tiramisù care te ridică instantaneu

De multe ori m-am întrebat dacă faptul că urmezi o reţetă scrisă de altcineva şi postezi rezultatul şi fotografiile de rigoare se cheamă că plagiezi.Teoretic nu, dacă menţionezi sursa. Dar oare fac asta toţi bloggerii culinari? Nu. Si oare înseamnă că plagiază, dacă nu menţionează de unde s-au inspirat? Cred că nu. Reţetele sunt ca şi poeziile din folclor. Transmise din generaţie în generaţie, se mai alterează puţin pe ici pe colo, păstrându-şi esenţa dar inevitabil, nu şi forma. Aceeaşi reţetă realizată de două persoane diferite, va avea cu siguranţă rezultate diferite de fiecare dată. Gustul, forma, servirea, întreaga atmosferă care însoţeşte mâncarea şi decorul, dau în final o notă personală reţetei şi o fac unică. Ca să nu mai vorbim de fotografii, care exceptând situaţiile în care sunt furate pur şi simplu de la alţii, spun cel mai mult despre autenticitatea reţetei şi stilul personal al bucătarului. Să luăm exemplul unei reţete foarte populare de desert: Tiramisu (din italiană tiramisù= ridică-mă). Dacă veţi încerca vreodată să aflaţi adevărata şi originala reţetă a lui Tiramisu ăsta ridicător, veţi descoperi o mie de versiuni ale ‘reţetei originale’, o mie de versiuni ale poveştii reţetei şi cel puţin încă o mie de variante ale fiecărei versiuni. Poate exagerez puţin (mai mult). Dar dacă vă plictisiţi vreodată foarte tare şi vreţi să aflaţi adevărul din spatele unei prăjituri controversate (care este!), vă recomand să începeţi de aici.

Intre timp, ca să trecem la acţiune, vă propun să considerăm reţeta lui Cristian aka Bucătar Maniac reţeta clasică de Tiramisu (cu albuşurile de ou încorporate în cremă), iar această reţetă pe care v-o descriu aici, o deviaţie, inspirată din site-ul meu preferat, Joy of Baking.

Ingrediente
2 pachete pişcoturi Savoiardi
250 ml cafea tare (espresso)
100 ml cherry
250 ml lapte
250 g mascarpone
100 g zahăr
35 g făină
2 linguriţe esenţă de vanilie
60 g unt
6 gălbenuşuri de ou
1 lingură cacao pudră

Preparare

Se pun la fiert 200 ml lapte cu 60 g zahăr. Separat, se bat gălbenuşurile cu 40 g zahăr până devin cremă. Se adaugă încet făina, apoi restul de 50 ml de lapte. Când laptele a fiert, se adaugă compoziţia de ouă şi se amestecă încontinuu, pentru a rămâne omogen. Se fierbe cca 5 min, până se îngroaşă. Se adaugă la sfârşit 50 ml de cherry, esenţa de vanilie şi untul tăiat bucăţele. E recomandat să strecuraţi crema într-un vas curat, pentru că se întâmplă des să se prindă făina pe fundul vasului în care a fiert.  Se lasă crema la răcit în frigider cel puţin 2h.

Intre timp se pregăteşte un vas potrivit, ideal este să fie de lăţimea pişcoturilor ca să rămână prăjitura cât mai compactă. Mie îmi place să folosesc un vas de sticlă, pentru că arată foarte apetisant straturile cu cremă. Se vor pune 8-10 pişcoturi pe un rând. Se prepară o cafea tare, cca 250 ml care se amestecă cu 50 ml de cherry după ce s-a răcit.

Când crema s-a răcit bine, se amestecă cu brânza mascarpone bătută în prealabil pentru a avea consistenţă pufoasă. Incepe operaţiunea înmuierea pişcoturilor şi înşiruirea straturilor. Eu m-am oprit la al treilea strat, dar depinde şi de înălţimea vasului pe care îl aveţi. Pişcoturile se înmoaie unul câte unul, doar pe jumătate, pentru că altfel devin prea moi. Se pun alternativ, un strat de pişcoturi şi unul de cremă. Se decorează cu cacao pudră din belşug.

E a treia oară când fac reţeta asta şi parcă tot nu m-am plictisit de Tiramisu. Aşa că mă interesează prea puţin care e reţeta originală şi care nu, dacă a apărut în Treviso sau în Siena, dacă e tiramisù sau tiramesù. Buon appetito!