duminică, 24 ianuarie 2010

Despre inspiratie

Citeam acum câteva zile pe blogul lui Ştefan, despre nevoia de concentrare şi despre câte priorităţi e bine să îţi stabileşti, atfel încât să poţi spera că vei şi ajunge la finish cu toate. M-a pus puţin pe gânduri, recunosc. Nu că nu mi-aş cunoaşte priorităţile, dar de fiecare dată când le analizez, şi de fiecare dată când ajung la aceeaşi concluzie că sunt prea multe [cu siguranţă mai multe de 3 :)], mă autoconving că nu pot renunţa la nici una. De obicei, mi se întâmplă să am imediat un flash din ăla ca în desene animate când Tom se uită la Jerry şi vede un pui rotisat. Eu văd un neon verde de farmacie, semn că trebuie să îmi fac neapărat drum după nişte vitamine.

Lucrurile stau însă altfel când ieşi din rutină, când pleci într-o altă ţară pentru o jumătate de an, lăsând vechiul pentru un nou necunoscut, cu...20 de kg de bagaj. Să vezi atunci prioritizare! Evident că un hobby ca al meu, nu are nici o şansă să se strecoare în acest bagaj cu priorităţi, cum ar fi hainele, dicţionarele, periuţa de dinţi şi halatul de baie. Dar mă consolasem la gândul că voi rezista, îmi voi lua de acolo toate minunăţiile şi va trece. Si într-adevăr, de când am ajuns în Franţa, şi în acest oraş, nu foarte spectaculos per se, dar cu micile lui atracţii, nu mă mai satur de toate minunăţiile gastronomice care îmi ies în cale la fiecare pas. Mă fascinează ideea boutique-urilor cochete, a micilor afaceri de familie, care au crescut şi au evoluat de-a lungul generaţiilor, datorită valorilor lor, a istoriei, a respectului faţă de trecutul lor şi al comunităţii din care s-au tras. Orice boulangerie, patisserie, chocolatrie, confisserie, charcuterie, fromagerie, are o istorie, pe care nu uită să o pună în valoare, şi asta le dă tot farmecul şi autenticitatea. Fiecare se diferenţiază de celălalt prin povestea sa de familie.
Am început să fiu mai atentă la ceea ce văd, să îmi notez mici detalii care fac diferenţa, să citesc despre valorile celorlaţi. Şi aşa ajungem să ne simţim inspiraţi şi cuprinşi de energie (chiar şi în lipsa vitaminelor), fără să ne dăm seama. De exemplu povestea afacerii cu ciocolată a familiei Gelencser, care începe în a doua jumătate a secolului trecut când Laszlo Gelencser, un tânăr de 19 ani emigrează din Ungaria şi se căsătoreşte cu fiica unui ciocolatier din Normandia. Sau lanţul de patiserii, devenit o multinaţională de succes, PAUL (Holder Group), care a început ca o mică brutărie de familie în 1889. E atât de multă istorie în fiecare mic boutique în care intri, încât te copleşeşte.

Ca să nu mai menţionez istoria şi valorile unor restaurante devenite celebre, tocmai pentru particularitatea şi încărcătura spirituală pe care o transmit clienţilor lor. Două exemple îmi vin acum în minte, pentru că m-au impresionat în mod deosebit: Thierry Marx şi Hélène Darroze.
                                             
Ce m-a încântat la culme este că aici, am gasit la biblioteca municipală, cărţi şi albume de gastronomie, dar şi de artă, pe care la noi ai doar ocazia să le răsfoieşti în librării, sau le vezi în dulapul închis cu cheie de la sala de lectură. Accesul la cultură este nelimitat şi gratuit, şi oamenii cunosc respectul faţă de carte şi cultură. Iar asta se reflectă în valorile şi principiile cu care se hrănesc.
Cu atâtea surse de inspiraţie în jurul meu, vă închipuiţi probabil că nu am mai avut stare, aşa că ieri seară am dat o fugă la supermarket, şi m-am întors cu asta:                                                  
Show must go on!

3 comentarii:

  1. sa nu-mi spui ca ti-ai cumparat "jucarele " ? :))

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai dreptate, vorbind despre traditie in Franta, tin foarte mult la asa ceva.

    RăspundețiȘtergere
  3. Da mama, mi-am cumparat, dar sa stii ca nu au costat mult :)
    @ciocolata si zahar: Asa este. Pe mine inca ma fascineaza, poate tu te-ai obisnuit, fiind de mai mult timp in Franta. De fapt, acest fel de a face lucrurile bine ar trebui sa fie regula, si nu exceptia :)

    RăspundețiȘtergere