duminică, 30 august 2009

Placinta de dovleac cu nuci

Stii ca se apropie toamna cand incepi sa faci lucruri din dovleac. Mie cel mai mult imi place dovleacul copt la cuptor, imi aminteste de vremea cand mergeam la strabunica mea si ma astepta din prima seara cu dovleac copt, fierbinte, scos de la cuptor. Tot timpul ma ardeam, nu aveam rabdare :P Era toamna...
Azi, Bogdan a facut placinta de dovleac cu nuci, si eu l-am asistat si am facut poze. Si am simtit prima oara pe anul asta, izul de toamna in aer. O fi fost de la dovleac, cine stie...



Adevarul e ca se face usor usor, si e buna buna. Va trebuie:
800 g dovleac
80 g zahar
1 lingurita de scortisoara
50 g unt
aluat de placinte (eu am folosit unul de cumparat, n-are sens sa te complici, ca-ti ia cel putin o ora sa faci acasa)
jumatate de cana nuca macinata
















Dovleacul se da pe razatoare, si se pune la calit, impreuna cu zaharul, nuca macinata, untul si scortisoara. Il lasati cam 10 minute, timp in care trebuie amestecat, sa nu se prinda. Cand e gata, puneti compozitia la racit. Daca cumva a lasat prea multa apa, o puneti la racit intr-o strecuratoare.


















Se desfac cu grija foile de aluat si se ung una cate una cu ulei, ca sa nu se lipeasca, si sa iasa o placinta crocanta la final. Pana va ocupati cu ungerea si intinsul foilor, aprindeti focul la cuptor, sa fie bine incins, apoi tapetati tava cu unt si faina. Intindeti foile, in trei straturi (deci intr-un strat veti pune mai multe foi de aluat, daca e din cel de care am avut eu). Puneti alternativ, un strat de foi, un strat de umplutura, astfel incat sa aveti 3 straturi de foi si 2 de umplutura. You do the math.































Mai ungeti o data cu ulei si foaia de deasupra si o bagati la cuptor pentru cca 30-35 min.
In prima faza vor arata asa, dar sa nu va speriati! Inca nu e totul pierdut :)


















La gust sunt delicioase pentru ca dovleacul cu nuca, dupa calire, se transforma intr-o pasta foarte aromata. Iar scortisoara ii da o aroma suplimentara, aparte. De data asta parca chiar am simtit cu precadere gustul de nuca. Oricum, pentru aspect, le ornati cu zahar pudra, sau zahar vanilat, si cu bucati de nuca fixate intr-un strop de miere. Vor fi ceva de genul asta:
































Ca tot aminteam de gust, citeam azi pe site-ul lui Heston Blumenthal despre tipurile de gust existente, si pe langa cel sarat, dulce, acru si amar, mai este un al cincilea, care se cheama Umami, si a fost descoperit in 1908 de un chimist japonez, Kikunae Ikeda. Am tot citit sa ma lamuresc, dar tot nu imi dau seama cum ar trebui sa fie acest 'gust gustos'. Daca stiti mai multe, macar cum se traduce in romaneste, please share :)

2 comentarii:

  1. Nu stiu cum se traduce in romaneste - savuros, gustos, delicios...La noi se identifica cu gustul de la o supa de carne, nici dulce, nici amar, nici sarat, nici acid. Sau de la ciuperci. Sau de la mancarurile asiatice.

    RăspundeţiȘtergere
  2. si mie imi aminteste de strabunica atunci cand mergeam la ea si ma jucam iar ea ma chema tot timpul din timpul meu de joaca si-mi dadea cate o felie calda de placinta...mmm yumy

    RăspundeţiȘtergere